Efectele bolii celiace asupra danturii și a igienei orale – Copii și adulți

Efectele bolii celiace asupra danturii și a igienei orale – Copii și adulți

Dinții și gingiile sunt deseori afectați de condiții digestive care reflectă modul de viață al individului. În cazul pacienților cu boala celiacă, aceste afecțiuni la nivelul cavității bucale pot apărea înainte de simptomele clasice ale bolii cum ar fi diaree, constipația, erupțiile cutanate, balonarea etc. Prin urmare, ce ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră dentist și cum puteți fi sigur de efectele bolii celiace asupra danturii dumneavoastră? Iată un articol care își propune să răspundă la toate întrebările la care te gândești acum.

Cum afectează boala celiacă dinții copiilor?

Boala celiacă se dezvoltă și poate fi diagnosticată la orice vârstă, la oricine, de la copii la adulți. În cazul în care boala celiacă se dezvoltă înainte de apariția dinților definitivi ai copilului, care în general are loc înainte de vârsta de șapte ani, atunci acei dinți permanenți s-ar putea să nu se dezvolte în mod corespunzător.

Este posibil ca dinții copilului celiac să nu aibă suficient smalț pe ei, ceea ce îi poate face să pară neuniformi și cu nuanțe proeminente de alb, galben sau maroniu. Această afecțiune, numită "hipoplazia smalț" de către dentiști, poate duce la mai multe probleme și, uneori, la creșterea sensibilității dinților. Dinții pot apărea, de asemenea, crescuți sau tociți la unii copii cu boală celiacă, iar în cazurile cele mai severe, ei pot avea o canelură orizontală vizibilă pe deasupra. Aceste caneluri sunt o formă mai gravă a defecțiunii smalțului. Din moment ce dinții definitivi încep să se formeze, cu mult înainte de căderea dinților de lapte, aceștia încep să sape în locul gingiilor, provocând astfel aceste caneluri orizontale care apar în cazul dinților de minte la majoritatea copiilor cu boala celiacă. 

Problemele smalțului nu se rezumă doar la copiii cu boala celiacă, ci și la cei cu o alimentație proastă, la cei care suferă de anumite infecții, tulburări genetice și chiar traume în urma consumului unui anumit tip de medicamente. Studiile au arătat însă că defectele smalțului sunt mai frecvente la cei cu boală celiacă decât la persoanele care nu au această afecțiune.

Cauze ale problemelor smalțului în cazul copiilor care suferă de boala celiacă
Nu este clar de ce copiii cu boala celiacă dezvoltă aceste defecte de smalț. Există însă două teorii: este posibil ca deficiențele nutriționale care apar cu distrugerea mucoasei intestinului subțire să provoace problema indirect, sau sistemul imunitar și toate reacțiile autoimune ale organismului copilului să poată dăuna direct dinților în curs de dezvoltare.

Există o altă dovadă care indică un fel de deteriorare a sistemului imunitar direct: defectele smalțului dentar se găsesc, de asemenea, în cazul rudelor apropiate față de persoanele care au fost diagnosticate cu boală celiacă, dar care nu au fost diagnosticate cu această afecțiune. Asta indica faptul că aceste defecte de smalț reprezintă o defecțiune a sistemului imunitar, mai degrabă decât deficiențele nutriționale care se dezvoltă din cauza leziunilor intestinale produse de ingerarea glutenului.

Dezvoltarea lentă a danturii la copilui celiac. Mit sau adevăr? 

Există unele dovezi conform cărora copiii cu boală celiacă prezintă întârzieri cu privire dezvoltarea dentară - cu alte cuvinte, dinții definitivi nu erup la timp. Un studiu care se referea la așa-numita "vârstă dentară" la copiii cu boala celiacă au descoperit că copiii celiaci par a avea o dezvoltare dentară mai lentă. Autorii studiului au raportat că dieta fără gluten poate ajuta dinții să erupă mai repede, la fel cum îi ajută pe unii copii să câștige mai multă înălțime.

Prezența cariilor la persoanele care suferă de boala celiacă

Nu este neobișnuit să auziți oameni care tocmai au fost diagnosticați cu boală celiacă vorbind despre "dinții lor jalnici", cu carii multiple sau despre cum, înainte de a fi diagnosticați, au avut brusc câteva carii noi. Ar putea exista un adevăr în acest sens, deși studiile nu au fost extrem de clare în exprimarea unei concluzii singulare.
În cazul unei boli celiace nediagnosticate încă din copilărie, este posibil să fi dezvoltat defecte ale smalțului, ceea ce vă poate predispune la dezvoltarea cariilor. Cercetătorii consideră totuși că aceste defecte ale smalțului pot apărea cu mult înainte de a dezvolta alte simptome evidente ale bolii celiace. În plus, nivelul scăzut de vitamina D - care afectează în mod obișnuit persoanele cu boală celiacă - poate crește riscul de apariție a cariilor. Alte deficiențe nutriționale în boala celiacă, cum ar fi deficiența de calciu, poate juca un rol important, de asemenea. Persoanele care suferă de boala celiacă sunt predispuse la numeroase deficiențe nutriționale, deoarece intestinul subțire nu funcționează bine pentru a absorbi nutrienții din alimentele pe care le consumă. 

Senzația de gură uscată

Nu este un lucru neobișnuit ca persoanele cu boala celiacă să se plângă mereu de senzația de gură uscată, care în final se concretizează prin apariția cariilor dentare. Această senzație este strâns legată de sindromul Sjögren, o afecțiune autoimună care determină sistemul imunitar să atace glandele care produc umezeala necesară pentru ochi și gură. Rezultatul este apariția uscăciunii la nivelul ochilor și gurii. Deoarece saliva controlează creșterea bacteriilor care duc la deteriorarea dinților, persoanele cu sindromul Sjögren sunt predispuse uneori la dezintegrarea dentară catastrofică și la pierderea dinților.
Deși există o foarte mare suprapunere între cele două condiții, aceste două boli nu se suprapun extrem de des. Studiile estimând un procent de aproximativ 15% dintre cei cu sindrom Sjögren să aibă, de asemenea, boală celiacă.

Cu toate acestea, dacă ați fost diagnosticat cu boală celiacă și suferiți de senzația de gură uscată sau de ochi uscați, ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea sindromului Sjögren.

Concluzie

Boala celiacă poate avea efect semnificative asupra sănătății orale, iar în marea majoritate a cazurilor, acest efect poate fi tratat sau chiar prevenit. Dacă observați că se întâmplă ceva neobișnuit, cum ar fi apariția unor ulcerații la nivelul gurii, o cantitate mai mică de salivă sau prea multe carii recente, trebuie să discutați cu medicul dentist sau cu medicul dumneavoastră despre aceste simptome.




Raluca Adam
Raluca Adam

Autor


Comentează