Metode de diagnosticare a bolii celiace

Metode de diagnosticare a bolii celiace

Diagnosticarea bolii celiace reprezintă următorul pas efectuat de persoanele care prezintă simptomele descrise în articolul anterior și se prezintă de urgență la un medic specialist. Diagnosticul se confirmă prin analize de laborator și explorări endoscopice.

Cu toate că boala celiacă reprezintă cea mai comună și cunoscută cauză a enteropatiei în lumea occidentală și ținând cont de faptul că enteropatia este o condiție prealabilă a bolii celiace, trebuie să remarcăm faptul că și alte boli pot provoca inflamații intestinale mici, dar acestea nu se prezintă drept boala celiacă.

* Enteropatie= afecţiune a intestinului subţire, de origine inflamatorie, infecţioasă, tumorală, vasculară etc.

De obicei, inflamația în cazul bolii celiace are o manifestare tipică și include un număr crescut de limfocite intraepiteliale, cel mai adesea >25/100 celule. O altă caracteristică specifică bolii celiace este redată de faptul că aceasta încorporează un răspuns mediator al celulelor T adaptive (la gluten) și că apare la persoanele cu heterodimerul DQ2 sau DQ8 pozitiv. Prezența anumitor anticorpi precum anticorpii anti-transglutaminază, anti-endomisium, anti-gliadină sau anti-peptide gliadinice deamidate joacă un rol important în elaborarea serologică a bolii celiace. Toți acești anticorpi susțin cu putere diagnosticul bolii celiace, dar individual aceștia nu sunt suficient de confirmativi pentru a pune diagnosticul.

Pentru a confirma diagnosticul bolii celiace, este necesară o biopsie intestinală în zona intestinului subțire. Biopsia duodenului trebuie luată doar atunci când persoanele urmează o dietă ce conține gluten. Pentru stabilirea unui diagnostic precis sunt necesare 4-6 recoltări de pe bulbul duodenal. În urma biopsiei, medicul poate observa manifestări tipice bolii celiace precum atrofie vilozitară, hiperplazia criptelor și creșterea numărului de limfocite intraepiteliale. În urma procedurii se efectuează clasificarea histopatologică, conform Marsh, Marsh modificată (Oberhuber) și Corazza.

Din punct de vedere istoric, boala celiacă este echivalentă cu enteropatia sensibilă la gluten și intoleranța la gluten. În trecut s-au folosit termenii sprue non-tropical, sprue celiac sau steatoree idiopatică. Niciunul dintre acești termeni nu se mai folosește în prezent.

Teste de sânge pentru a diagnostica boala celiacă

În Statele Unite ale Americii, testele utilizate cel mai frecvent pentru a diagnostica boala celiacă au fost examinate într-o revizuire amplă de cercetare.  Acesta a fost publicată de agenția federală responsabilă cu evidența dovezilor necesare pentru a face sănătatea mai sigură. Este foarte important de reținut faptul că acuratețea testelor de sânge cât și a biopsiei utilizate pentru diagnostic depinde foarte mult de locul în care au fost acestea au fost efectuate, de personalul responsabil cu prelevarea probelor, dar și de cine citește și analizează rezultatele.

Agenția pentru Cercetare și Calitate în Sănătate (AHRQ), care funcționează în cadrul departamentului de Sănătate și Servicii Umane din S.U.A., a efectuat o analiză sistematică a 60 de studii individuale și 13 evaluări sistematice anterioare ale cercetării metodelor utilizate pentru a diagnostica boala celiacă. Un rezumat clinic al raportului a fost recent publicat: „Sperăm ca medicii să folosească informațiile corecte atunci când iau deciziile cu privire la efectuarea testelor pentru diagnosticarea bolii celiace.” a spus Alison Hunt, specialist în comunicații AHRQ. „Faptul ca s-a efectuat o revizuire cuprinzătoare cu privire la boala celiacă indică o recunoaștere de către Asociația de Sănătate și Servicii Umane că există o nevoie reală de perfecționare a diagnosticului în cazul bolii celiace", a declarat Ciaran Kelly, MD, director medical al Centrului Celiac de la Beth Israel Deaconess Medical. El a spus că raportul ar putea să nu aibă atât de mult impact asupra modului în care pacienții sunt diagnosticați, dar este foarte probabil ca acesta să fie utilizat de către epidemiologi, cercetători, planificatori de asistență medicală, administratori de sănătate și dezvoltatori de orientare.

Un test foarte bun – Testul anti TTG

Raportul AHRQ a inclus studii publicate din ianuarie 1990 până în martie 2015. Scopul său a fost evaluarea acurateții și a potențialului negativ al testelor de sânge și genetice, biopsiilor și endoscopiilor capsulelor video, analizând numeroase studii pentru a obține un număr mare de dovezi.

Agenția a concluzionat că testarea imunoglobulinei transglutaminazei A (tTG IgA) anti-țesuturi oferă rezultate pozitive și negative precise. Cercetătorii numesc aceaste rezultate sensibilitate și specificitate.

  • Sensibilitate - capacitatea unui test de a clasifica corect o persoană ce suferă de boală
  • Specificitate - capacitatea unui test de a clasifica corect o persoană ce NU suferă de boală

Testul sanguin Anti- TTG este testul unic de sânge preferat de Colegiul American de Gastroenterologie (ACG) pentru depistarea bolii celiace la pacienții cu vârsta de peste 2 ani , a declarat Agenția de Sănătate, spunând ca alte teste ar putea fi necesare pentru cei cu deficit de IgA .

”Pentru pacienți, testul sanguin tTG are avantajele de a fi simplu, ieftin, disponibil pe scară largă și acoperit de asigurare, pe lângă faptul că este foarte precis în cazurile de boală celiacă netratată", a spus dr. Kelly. „Testul funcționează cel mai bine atunci când este făcut paciențiilor cu risc, inclusiv membrii familiei celor care suferă de boala celiacă, cei care au diaree sau diabet zaharat tip 1", a declarat dr. Green. "Este mai puțin eficace în cazul populației generale - de exemplu la pacienții cu simptome de risc mai mici, cum ar fi balonare, dureri de cap sau artrită.”. "Din toate testele de sânge, tTG are cea mai bună performanță generală în ceea ce privește capacitatea de identificare a pacienților cu boală celiacă", a declarat Benjamin Lebwohl, MD, profesor asistent de medicină clinică și epidemiologie la Columbia. "Dar nu este perfect, deoarece unii pacienți cu boala celiacă pot avea un nivel normal tTG IgA și unii oameni fără boala celiacă pot avea un nivel anormal de ridicat." 

Alte teste de sânge

Raportul de evaluare a concluzionat, de asemenea, că testul imunoglobulinei endomiziale A (EMA IgA, anti-corpi anti-endomisium IgA) este și el foarte specific, dar mai puțin decât testul tTG. Testul EMA nu este utilizat pe scară largă în SUA și este mai puțin util atunci când un pacient are deficit de IgA. Testul este scump, nu este disponibil pe scară largă și de multe ori trebuie trimis la laboratoarele de specialitate, unde interpretarea sa poate fluctua mai mult decât în cazul altor teste.

O analiză a cercetării privind utilizarea testelor de anticorpi anti-peptide gliadinice deamidate (DGP) a arătat că poate fi mai precisă decât testele tTG la copiii cu vârsta mai mică de 24 de luni. Precizia testelor de sânge poate depinde de laborator și producător. 

Testarea Genetică

Diagnosticul bolii celiace poate începe cu testarea genelor, dar deoarece testul poate exclude și nu poate confirma precis diagnosticul, se recomandă testarea sângelui ca un prim pas, urmat de endoscopia cu biopsie. Testarea genetică poate doar exclude un posibil diagnostic de boala celiacă sau poate susține suspiciunea, în cadrul unei evaluări și testări complete. 

Testele genetice sunt considerate cele mai utile pentru copii, deoarece un rezultat negativ va exclude suspiciunea că, în cazul unui copil dintr-o familie cu boală celiacă prezentă, acesta va dezvolta vreodată boala. "Testarea genetică este o opțiune populară pentru copiii cu antecedente familiale de boală celiacă, deoarece acestea pot fi realizate printr-un tampon de obraz, deci nu ace, iar dacă este negativ, copilul nu trebuie să fie testat periodic pentru boala celiacă prin teste de sânge'', a declarat Benjamin Lebwohl, MD, profesor asistent de medicină clinică și epidemiologie la Columbia.id.
"La adulți, testul genetic este util atunci când cineva cu antecedente familiale de boală celiacă a început deja o dietă fără gluten sau atunci când testele de sânge și biopsia au dat rezultate contradictorii", în conformitate cu Ciaran Kelly, MD, director medical al Centrului Celiac la Centrul Medical Beth Israel Deaconess și membru al consiliului științific / consultativ medical celiac.

Biopsia 

Dacă testele de sânge și simptomele sugerează boala celiaca, o biopsie a intestinului subțire este utilă pentru a confirma diagnosticul. Biopsia se face recoltându-se bucăți mici de țesut din intestinul subțire pentru a verifica deteriorarea cililor. O biopsie care prezintă semne de deteriorare a intestinului, numită atrofie vilozitară, care este ulterior de recuperarea pe baza unei diete fără gluten reprezintă standardul de aur acceptat la nivel internațional pentru diagnosticul bolii celiace. Recuperarea se observă prin repetarea biopsiei după u perioadă de la începerea dietei. 

Endoscopia cu o capsulă video

Unii pacienți sunt reticenți în a efectua o biopsie, preferând endoscopia cu o capsulă video. Pentru acest test, pacienții adulți înghit o capsulă care conține o cameră mică ce face fotografii pentru a determina dacă este prezentă leziunea intestinală care marchează boala celiacă. Studiul de revizuire al raportului a spus despre capsula video că este "sigură și destul de precisă", dar și că există un risc de reținere a capsulei. Trebuie reținut, însă, că nu se pot preleva biopsii prin endoscopia cu capsulă video.
Majoritatea testelor de sânge au însă o certitudine și o și o specificitate mai mare decât această procedură.

Citește și: Ce este boala celiacă?Simptomele bolii celiace5 factori de risc în boala celiacă




Raluca Adam
Raluca Adam

Autor


Comentează